Tulburarile conduitei alimentare sunt caracterizate de perturbarea marcata a comportamentului alimentar si au la baza perceperea distorsionata a imaginii propriului corp si frica persoanei de a nu se ingrasa.

Cele doua tulburari majore ale alimentatiei sunt: anorexia nervoasa si bulimi nervoasa.

Anorexia nervoasa

Anorexia nervoasase caracterizeaza in principal prin: refuzul de a pastra greutatea corporala la sau deasupra unui nivel minim normal pentru varsta in inaltimea persoanei (greutate mai mica decat 85% din greutatea minima normala); persoanele se considera supraponderale indiferent de cat de slabe sunt; ideea obsesiva privind greutatea si frica de a nu se ingrasa; comportament alimentar specific, ce include regimuri drastice, hipocalorice, pentru a mentine greutatea sub nivelul normal.

Debutul este insidios, dupa un regim alimentar pentru scaderea in greutate sau dupa un eveniment perceput ca stresant. Progresiv, regimul alimentar devine excesiv, desi scaderea in greutate nu mai este necesara. Persoana anorectica are sentimentul ca nu este suficient de slaba si la regimul alimentar sub 1000 calorii/zi adauga exercitii fizice epuizante, isi provoaca varsaturi sau isi administreaza laxative si diuretice. Ideea de scadere in greutate devine obsedanta si incepe sa domine viata persoanei, care nu accepta pericolul la care se expune si anormalitatea comportamentului.

Persoanele anorectice isi justifica comportamentul alimenat prin motivatii cum ar fi: nu mananca anumite alimente pentru ca nu-i plac sau ii fac rau (de exemplu, nu le tolereaza gastric).

Orice crestere in greutate le declanseaza o anxietate extrema si nemultumire. Universul mental al persoanei se reduce uneori doar la ce si cat mananca sau vor manca. Masa devine un ritual, mancarea este impartita in portii foarte mici, care sunt mestecate indelung, pentru a prelungi durata mesei. Senzatia de foame este prezenta dar este reprimata sau negata. Deseori persoanele anorectice refuza sa mananca in colectivitate sau isi ascund mancarea.

Frecvent, anorexia nervoasa se asociaza cu tulburari depresive, tulburari anxioase si insomnii.

Bulimia nervoasa

Bulimia nervoasa este caracterizata prin ingestia episodica, de scurta durata, a unor cantitati execesive de alimente, asociata cu tendinta de supracontrol a greutatii corporale si cu perturbarea imaginii propriului corp. Tulburarea este negata de persoana, nefiind asociata cu pierderi drastice in greutate.

In perioade de stres sau depresie, persoanele bulimice au episoade de supraalimentatie, de obicei cu alimente hipercalorice. Ingestia nu se opreste cand apare senzatia de satietate, ci atunci cand apar durerile abdominale sau cand nu mai pot inghiti nimic. Ingestia alimenteleor se face cu rapiditate si departe de anturaj. Imediat dupa aceste episoade apar remuscarile si frica de a-si pierde silueta iar atunci persoanele bulimice isi provoaca varsaturi sau isi administreaza laxative in exces.

Evolutia bolii este, de obicei, cronica dar se citeaza si remisiuni spontane. Persoanele recunosc ca nu au un comportament alimentar normal.

Bulimia se asociaza frecvent cu depresia, anorexia si furtul patologic.

In cazul tulburarilor de conduita alimentara persoanele valorizeaza exagerat silueta subtire si slabitul. Valoarea personala este stabilita predominant sau exclusiv in termenii siluetei si greutatii corporale. Alte carcaterisitici de baza sunt tendinta de autoevaluare negativa pentru o perioada lunga de timp si nesiguranta in ceea ce priveste performanta in diferite domenii de activitate, ceea ce conduce la autoaprecierea in termenii aspectului fizic si al greutatii corporale, acestea fiind mai usor controlabile si, in acelasi timp, deoarece scaderea in greutate este puternic valorizata social. Persoanele cu tulburare a conduitei alimentare isi fixeaza standarde foarte inalte si sunt profund nemultumite cand nu reusesc sa le atinga.

Tratamentul tulburarilor de conduita alimentara este psihoterapeutic si medicamentos si are ca scop normalizarea greutatii. In cazul anorexiei nervoase se administreaza antidepresive si antianxilotice iar in cazul bulimiei nervoase se administreaza antidepresive triciclice si inhibitori ai receptiei de serotonina. Studii efectuate au dovedit superioritatea psihoterapiei cognitiv-comportamentale, care isi propune, pe langa normalizarea greutatii si a deprinderilor alimentare, si modificarea temerilor si preocuparilor legate de aspectul fizic si greutatea corporala. De asemenea, tratamentul psihoterapeutic vizeaza distorsiunile cognitive (cum ar fi: perfectionismul, gandirea dihotomica si autoevaluarile cu continut negativ) precum si cresterea increderii in sine, imbunatatirea imaginii propriului corp, cresterea capacitatii de relationare sociala. S-au dovedit utile si terapia de grup si grupurile de sport, acestea avand un rol educational, motivational si suportiv. De asemenea, terapia familiala este utila pentru reducerea simptomelor si pentru problemele relationale.