Depresia este una dintre cele mai frecvente tulburari, milioane de persoane fiind afectate anual. Este dificil de descris in cuvinte durerea si suferinta traite de persoanele care sufera de depresie. Depresia este experimentata ca o durere coplesitoare, cu un impact semnificativ asupra bucuriei de a trai, asupra capacitatii de a munci si a starii generale de satatate. Nu de puţine ori, depresia se manifesta prin cefalee, ameteli, disconfort general, constipatie sau şi diaree. De asemenea, depresia creste riscul atacului de cord, a accidentului vascular cerebral, diabetului zaharat si a cancerului.

Simptomele depresive invalideaza functionarea normala, produc durere si suferinta atat persoanei care se confrunta cu aceasta tulburarea cat si persoanelor apropiate. Depresia deterioreaza atmosfera familiala si afecteaza activitatea profesionala. In cazurile severe de depresie, individul poate ajunge la incapacitatea de a comunica, de a efectua activitatile de rutina si chiar la suicid.

Cele mai obişnuite manifestari ale depresiei sunt:

• Dispozitia depresiva. Este mai mult decat tristetea normala, deoarece depresia este persistenta, nu se modifica in functie de factorii externi si nu poate fi controlata de persoana in cauza.
• Lipsa interesului si a placerilor. Clinic se exprima prin lipsa placerii pentru orice activitate, indiferent cat de agreabila era inainte de instalarea depresiei. Dispare interesul pentru orice aspect al existentei: succes profesional, relatii familiale, activitate sexuala, hobby-uri si, in ultima instanta, ingrijirea personala. Persoana se poate simti epuizata, inutila, lipsita de ajutor si de speranta iar aceste ganduri si sentimente determina tendinte de retragere fata de alti oameni, de evitare.
• Scaderea capacitatii de concentrare. Persoanele care sufera de depresie afirma adesea ca nu mai pot citi, nu mai pot urmari emisiunile TV sau nu mai pot duce la bun sfarsit activitatile cotidiene simple.
• Lipsa energiei sau fatigabilitate. Energia scade semnificativ iar peroana resimte o oboseala permanenta. Activitatea cea mai usoara sau cel mai simplu gest devin o povara iar efortul pe care persoana il face este resimtit mult mai puternic fata de cel efectuat inainte de instalarea depresiei.
• Memoria este perturbata. Scade capacitatea de fixare a informatiilor, amintirile fiind afectate de dispozitia depresiva. Persoanele evoca in special evenimentele neplacute din viata (esecuri, umilinte), in timp ce realizarile sunt minimalizate. Pentru persoanele depresive, gandirea negativa afectează atat modul în care individul isi priveste trecutul, cat si viitorul si prezentul.
• Inapetenta sau, mai rar, cresterea apetitului. Inapetenta conduce la scaderea in greutate care poate lua aspecte dramatice. Cresterea apetitului se intalneste, de obicei, in depresiile cu trasaturi atipice, alaturi de hipersomnie.
• Insomnia sau hipersomnia. Insomnia amplifica tulburarea functionarii sociale prin accentuarea fatigabilitatii si a tulburarilor de concentrare.
• Tematica ideativa depresiva. Apar cu precadere: idei de neputinta si devalorizare, idei de inutilitate, scaderea stimei de sine, idei de vinovatie, idei suicidare. Persoana isi vede viata un esec iar pe sine ca o povara, poate avea sentimente de vinoavatie legate de starea de neputinta in care se afla si nu-si mai apreciaza utilitatea propriei existente. De regula, persoanele deprimate petrec multe ore gandindu-se la sinucidere, moarte sau la faptul ca le-ar fi mai bine daca nu ar mai exista.

Alte simptome ale depresiei pot fi: sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident, autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie, plans facil, furie, sensibilitate excesiva la respingere.

Cauzele depresiei nu au putut fi elucidate pe deplin. In prezent se impune un model bio-psiho-social in care, la instalarea depresiei, contribuie perturbari biochimice la nivelul creierului, cauze psihologice (personalitati fragile) sau cauze sociale (stresul cotidian, evenimente de viata negative, ostilitatea mediului, etc.). Printre cauzele care pot duce la depresie se numara: tulburări la nivelul transmitatorilor, tulburari depresive sau alcoolism in familie, pierderea unui parinte, neglijarea in copilaria timpurie, evenimente de viata negative, un partener ostil sau / si critic, lipsa unei relatii apropiate, absenta unui suport social, lipsa stimei de sine pe termen lung. (Irina Holdevici, „Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentala”, pag. 345, Editura Trei, Bucuresti 2009).

Depresia este o afectiune care poate fi tinuta sub control.Tratamentul depresiei este unul complex cuprinzand atat abordarea medicamentoasa cat si cea psihoterapeutica. Cele doua modalitati de interventie – medicatie si psihoterapie – nu numai ca nu se exclud ci ele se completeaza reciproc. Tratamentul farmacologic ii poate ajuta pe pacienti sa capete suficienta forta pentru a se concentra supra elaborarii unor abilitati de a face fata stresului si dificultatilor vietii. Interventiile psihoterapeutice se axeaza asupra psihismului in general, a raportului pe care subiectul depresiv il are cu ceilalti oameni dar si cu el insusi. Terapia cognitiv-comportamentala isi focalizeaza atentia asupra prezentului si situatiei actuale, cu scopul de a determina perosoana sa ia cele mai bune decizii si sa faca fata dificultatilor curente.

Terapia cognitiv-comportamentala realizeaza o schimbare reala, cu efecte pe termen lung. Scopul acesteia este remiterea simptomelor asa cum se manifesta in viata pacientului, nu doar in timpul sedintei de terapie. Terapia cognitiv-comportamentala in cazul tulburarii depresive s-a dovedit a fi la fel de eficienta sau chiar mai eficienta decat tratamentul medicamentos si nu are efectele secundare pe care medicamentele le pot induce.