Jocul patologic se caracterizeaza prin episoade de joc de noroc, deseori avand consecinte dezastruoase pe plan economic, socio-profesional, familial, mergand pana la implicare in activitati ilegale. Indivizii afectati de jocul patologic isi pierd sau isi vand bunurile, isi neglijeaza serviciul si familiile si fac imprumuturi pe care nu le mai ramburseaza. Chiar daca constientizeaza aceste consecinte si fac eforturi sa se opreasca nu reusesc acest lucru si, chiar in conditiile in care pierd tot, persoanele cauta o solutie pentru a-si continua jocul (imprumuta fara sa mai restituie sau fura).

 Persoanele nu se pot abtine de la joc si, inainte de a juca sau daca sunt impiedicate sa joace, sunt tensionate, irascibile. Imediat ce-si pot indeplini nevoia de a juca se relaxeaza si revin la o stare de confort.

 Indivizii care joaca pot sa nu simta remuscari sau vinovatie iar nevoia de a juca devine din ce in ce mai frecventa si mai greu de controlat pe masura cresterii mizelor.

 Criteriile de diagnostic pentru jocul patologic sunt:

– indivizii sunt preocupati cu jocurile de noroc (de exemplu preocupati cu retrairea experientelor trecute de joc, schemelor de handicapuri sau planuirea urmatoarei sesiuni sau se gandeste la modurile de a obtine bani pentru a juca);

– trebuie sa joace sume de bani din ce in ce mai mari pentru a realiza excitatia dorita;

– persoana a facut eforturi lipsite de succes de a se controla, reduce sau inceta sa mai joace;

– este nelinistita sau iritabila atunci cand incearca sa reduca sau sa inceteze sa mai joace;

– jocul este un mod de a se indeparta de probleme sau de a inlatura o dispozitie disforica (de exemplu sentimente de neajutorare, vinovatie, anxietate, depresie);

– dupa ce pierd bani la joc, adeseori, indivizii se intorc a doua zi ca sa-si ia revansa;

– indivizii ii mint pe membrii familiei, pe terapeut, pe altii pentru a ascunde gradul de implicare in jocurile de noroc;

– persoanele au comis acte ilegale, cum ar fi falsuri, fraude, furt sau delapidari pentru a avea bani de joc;

– a periclitat sau a pierdut o relatie semnificativa, slujba sau oportunitate educationala sau de cariera din cauza jocurilor de noroc;

– indivizii se bazeaza pe altii care sa le dea banii cu care sa iasa dintr-o situatie financiara disperata cauzata de joc.

Indivizii recunosc ca, de cele mai multe ori, actioneaza inainte sa se gandeasca la consecintele negative ale jocului patologic asupra lor insisi si asupra altor persoane. Indivizii raporteaza un esec in incercarea de a-si controla impulsul de a juca, chiar daca sunt constienti ca astfel se ranesc pe ei sau pe altii si continua sa se angajeze in joc chiar daca acest comportament este impotriva normelor sale morale sau religioase. Cu cat comportamentele de tip adictiv se accentueaza, indivizii devin tot mai imprudenti si mai irationali in ceea ce priveste jocul, ajungand la o degradare marcata socio-profesionala, familiala si psihologica.

Tratamentul poate fi psihologic (psihoterapie sau interventie in criza) sau farmacologic. In tratamentul farmacologic se folosesc anxioliticele sau antidepresivele, in functie de tulburarea de ajustare (anxietate, dispozitie depresiva). Interventia in criza vizeaza ajutarea persoanei sa-si rezolve repede situatia prin tehnici suportive, sugestie, reasigurare, modificari de mediu si, daca este necesar, spitalizare.

Tratamentul psihoterapeutic (individual sau de grup) vizeaza explorarea semnificatiei agentilor stresori si implica oferirea de suport si incurajare, empatie. Persoanele sunt ajutate sa identifice si sa accepte comportamentul impulsiv al jocului patologic fara sa-l minimalizeze, nege sau sa se invinovateasca. Persoanele sunt incurajate sa gaseasca metode alternative de a face fata tensiunii. De asemenea, pe parcursul terapiei, vor fi analizate consecintele negative ale comportamentelor si se vor gasi motivatii puternice de a le stopa. Persoanele vor fi incurajate sa faca o lista cu beneficiile care rezulta din stoparea jocului.