Tagged anxietate

Grup de psihoterapie – 7 octombrie 2017

Group_Image12-300x225

Terapia de grup ofera beneficii pe care terapia individuala nu le oferi. Vorbind in mod regulat despre problemele cu care va confruntati si, de asemenea, ascultandu-i si pe altii, va poate ajuta sa va creati o alta perspectiva asupra situatiei personale. Psihoterapia în grup va poate ajuta sa va imbunatatiti capacitatea de a face fata dificultatilor din viata dumneavoastra. Grupurile pot fi o retea de suport si pot oferi idei practice pentru gestionarea unei situatii dificile. Oamenii provenind din medii diferite si avand personalitati diferite au perspective diferite asupra situatiilor similare si abordari diferite ale modului de a rezolva problemele, astfel ca puteti descoperi o serie de strategii care va pot ajuta sa gestionati situatiile personale de viata. De asemenea, poate fi o usurare sa auziti ca si alte persoane trec prin situatii dificile si sa realizati astfel ca nu sunteti singura persoana care lupta.

Frecventa intalnirilor: din doua in doua saptamani.

Durata unei sedinte: 2 ore, intre orele 10,00 – 12,00.

Grupul se adreseaza persoanelor adulte, cu varsta de peste 20 ani. Persoanele care decid sa se alature grupului sunt de acord sa plateasca pentru calitatea de membru al grupului, adica se obliga sa achite taxa de participare chiar daca se intampla sa nu participe la sedinta.

Numarul maxim de participanti: 6.

Locatia de desfasurare: B-dul Unirii nr. 70, bl. J4, sc. 1, et. 7, ap. 26, sector 3.

Cost: 100 lei/sedinta.

Informatii si inscrieri: contact@psiholog-danielapasare.ro, daniela_pasare@yahoo.co.uk, telefon la nr. 0740 059 064

Ateliere de dezvoltare personala pentru persoane cu anxietate sociala

images 41

Iti este teama sa mergi la petreceri, sa vorbesti la telefon, sa mananci in public, sa vorbesti seful tau sau sa te afli intr-o situatie in care ai putea sa fi evaluat de alte persoane? De obicei eviti aceste situatii?

Daca ai raspuns afirmativ la aceste intrebari, atunci, cel mai probabil, te confrunti cu anxietatea sociala. Insa, vei lasa anxietatea sa te te opreasca sa ai o viata fericita?

Te invit sa participi la acest atelier de dezvoltare, in care vei putea sa-ti exprimi temerile intr-un mediu sigur, unde vei primi sprijin din partea celorlalti participanti si vei invata sa faci fata provocarilor cu care te confrunti.

Atelierul este conceput ca un program pe termen scurt (10 sedinte), cu urmatoarele obiective: sa asigure un mediu propice invatarii abilitatilor de abordare a anxietatii sociale, sa ofere ajutor participantilor in a-si stabili obiective personale de abordare a situatiilor sociale, sa asigure un cadru social in care participantii sa-si confrunte temerile.

Participantii vor invata: sa accepte anxietatea si manifestarile fizice ale acesteia, sa-si identifice si sa-si modifice tiparele negative de gandire, tehnici de relaxare, modalitati de a ramane in situatiile dificile si de a le gestiona, noi abilitati sociale.

Perioada de desfasurare: 11.10.2015 – 13.12.2015, intre orele 10,00 – 13,00. Intalnirile vor fi saptamanale.

Tarif: 50 RON/sedinta. Pentru plata integrala, anticipata a celor 10 sedinte vei beneficia de o reducere de 20% (400 lei in loc de 500 lei). Participantii isi iau angajamentul sa participe la toate cele 10 sedinte precum si angajamentul platii sedintelor neonorate!

 

Jocul patologic

images (39)

Jocul patologic se caracterizeaza prin episoade de joc de noroc, deseori avand consecinte dezastruoase pe plan economic, socio-profesional, familial, mergand pana la implicare in activitati ilegale. Indivizii afectati de jocul patologic isi pierd sau isi vand bunurile, isi neglijeaza serviciul si familiile si fac imprumuturi pe care nu le mai ramburseaza. Chiar daca constientizeaza aceste consecinte si fac eforturi sa se opreasca nu reusesc acest lucru si, chiar in conditiile in care pierd tot, persoanele cauta o solutie pentru a-si continua jocul (imprumuta fara sa mai restituie sau fura).

 Persoanele nu se pot abtine de la joc si, inainte de a juca sau daca sunt impiedicate sa joace, sunt tensionate, irascibile. Imediat ce-si pot indeplini nevoia de a juca se relaxeaza si revin la o stare de confort.

 Indivizii care joaca pot sa nu simta remuscari sau vinovatie iar nevoia de a juca devine din ce in ce mai frecventa si mai greu de controlat pe masura cresterii mizelor.

 Criteriile de diagnostic pentru jocul patologic sunt:

– indivizii sunt preocupati cu jocurile de noroc (de exemplu preocupati cu retrairea experientelor trecute de joc, schemelor de handicapuri sau planuirea urmatoarei sesiuni sau se gandeste la modurile de a obtine bani pentru a juca);

– trebuie sa joace sume de bani din ce in ce mai mari pentru a realiza excitatia dorita;

– persoana a facut eforturi lipsite de succes de a se controla, reduce sau inceta sa mai joace;

– este nelinistita sau iritabila atunci cand incearca sa reduca sau sa inceteze sa mai joace;

– jocul este un mod de a se indeparta de probleme sau de a inlatura o dispozitie disforica (de exemplu sentimente de neajutorare, vinovatie, anxietate, depresie);

– dupa ce pierd bani la joc, adeseori, indivizii se intorc a doua zi ca sa-si ia revansa;

– indivizii ii mint pe membrii familiei, pe terapeut, pe altii pentru a ascunde gradul de implicare in jocurile de noroc;

– persoanele au comis acte ilegale, cum ar fi falsuri, fraude, furt sau delapidari pentru a avea bani de joc;

– a periclitat sau a pierdut o relatie semnificativa, slujba sau oportunitate educationala sau de cariera din cauza jocurilor de noroc;

– indivizii se bazeaza pe altii care sa le dea banii cu care sa iasa dintr-o situatie financiara disperata cauzata de joc.

Indivizii recunosc ca, de cele mai multe ori, actioneaza inainte sa se gandeasca la consecintele negative ale jocului patologic asupra lor insisi si asupra altor persoane. Indivizii raporteaza un esec in incercarea de a-si controla impulsul de a juca, chiar daca sunt constienti ca astfel se ranesc pe ei sau pe altii si continua sa se angajeze in joc chiar daca acest comportament este impotriva normelor sale morale sau religioase. Cu cat comportamentele de tip adictiv se accentueaza, indivizii devin tot mai imprudenti si mai irationali in ceea ce priveste jocul, ajungand la o degradare marcata socio-profesionala, familiala si psihologica.

Tratamentul poate fi psihologic (psihoterapie sau interventie in criza) sau farmacologic. In tratamentul farmacologic se folosesc anxioliticele sau antidepresivele, in functie de tulburarea de ajustare (anxietate, dispozitie depresiva). Interventia in criza vizeaza ajutarea persoanei sa-si rezolve repede situatia prin tehnici suportive, sugestie, reasigurare, modificari de mediu si, daca este necesar, spitalizare.

Tratamentul psihoterapeutic (individual sau de grup) vizeaza explorarea semnificatiei agentilor stresori si implica oferirea de suport si incurajare, empatie. Persoanele sunt ajutate sa identifice si sa accepte comportamentul impulsiv al jocului patologic fara sa-l minimalizeze, nege sau sa se invinovateasca. Persoanele sunt incurajate sa gaseasca metode alternative de a face fata tensiunii. De asemenea, pe parcursul terapiei, vor fi analizate consecintele negative ale comportamentelor si se vor gasi motivatii puternice de a le stopa. Persoanele vor fi incurajate sa faca o lista cu beneficiile care rezulta din stoparea jocului.

Tulburari ale conduitei alimentare

images (7)

Tulburarile conduitei alimentare sunt caracterizate de perturbarea marcata a comportamentului alimentar si au la baza perceperea distorsionata a imaginii propriului corp si frica persoanei de a nu se ingrasa.

Cele doua tulburari majore ale alimentatiei sunt: anorexia nervoasa si bulimi nervoasa.

Anorexia nervoasa

Anorexia nervoasase caracterizeaza in principal prin: refuzul de a pastra greutatea corporala la sau deasupra unui nivel minim normal pentru varsta in inaltimea persoanei (greutate mai mica decat 85% din greutatea minima normala); persoanele se considera supraponderale indiferent de cat de slabe sunt; ideea obsesiva privind greutatea si frica de a nu se ingrasa; comportament alimentar specific, ce include regimuri drastice, hipocalorice, pentru a mentine greutatea sub nivelul normal.

Debutul este insidios, dupa un regim alimentar pentru scaderea in greutate sau dupa un eveniment perceput ca stresant. Progresiv, regimul alimentar devine excesiv, desi scaderea in greutate nu mai este necesara. Persoana anorectica are sentimentul ca nu este suficient de slaba si la regimul alimentar sub 1000 calorii/zi adauga exercitii fizice epuizante, isi provoaca varsaturi sau isi administreaza laxative si diuretice. Ideea de scadere in greutate devine obsedanta si incepe sa domine viata persoanei, care nu accepta pericolul la care se expune si anormalitatea comportamentului.

Persoanele anorectice isi justifica comportamentul alimenat prin motivatii cum ar fi: nu mananca anumite alimente pentru ca nu-i plac sau ii fac rau (de exemplu, nu le tolereaza gastric).

Orice crestere in greutate le declanseaza o anxietate extrema si nemultumire. Universul mental al persoanei se reduce uneori doar la ce si cat mananca sau vor manca. Masa devine un ritual, mancarea este impartita in portii foarte mici, care sunt mestecate indelung, pentru a prelungi durata mesei. Senzatia de foame este prezenta dar este reprimata sau negata. Deseori persoanele anorectice refuza sa mananca in colectivitate sau isi ascund mancarea.

Frecvent, anorexia nervoasa se asociaza cu tulburari depresive, tulburari anxioase si insomnii.

Bulimia nervoasa

Bulimia nervoasa este caracterizata prin ingestia episodica, de scurta durata, a unor cantitati execesive de alimente, asociata cu tendinta de supracontrol a greutatii corporale si cu perturbarea imaginii propriului corp. Tulburarea este negata de persoana, nefiind asociata cu pierderi drastice in greutate.

In perioade de stres sau depresie, persoanele bulimice au episoade de supraalimentatie, de obicei cu alimente hipercalorice. Ingestia nu se opreste cand apare senzatia de satietate, ci atunci cand apar durerile abdominale sau cand nu mai pot inghiti nimic. Ingestia alimenteleor se face cu rapiditate si departe de anturaj. Imediat dupa aceste episoade apar remuscarile si frica de a-si pierde silueta iar atunci persoanele bulimice isi provoaca varsaturi sau isi administreaza laxative in exces.

Evolutia bolii este, de obicei, cronica dar se citeaza si remisiuni spontane. Persoanele recunosc ca nu au un comportament alimentar normal.

Bulimia se asociaza frecvent cu depresia, anorexia si furtul patologic.

In cazul tulburarilor de conduita alimentara persoanele valorizeaza exagerat silueta subtire si slabitul. Valoarea personala este stabilita predominant sau exclusiv in termenii siluetei si greutatii corporale. Alte carcaterisitici de baza sunt tendinta de autoevaluare negativa pentru o perioada lunga de timp si nesiguranta in ceea ce priveste performanta in diferite domenii de activitate, ceea ce conduce la autoaprecierea in termenii aspectului fizic si al greutatii corporale, acestea fiind mai usor controlabile si, in acelasi timp, deoarece scaderea in greutate este puternic valorizata social. Persoanele cu tulburare a conduitei alimentare isi fixeaza standarde foarte inalte si sunt profund nemultumite cand nu reusesc sa le atinga.

Tratamentul tulburarilor de conduita alimentara este psihoterapeutic si medicamentos si are ca scop normalizarea greutatii. In cazul anorexiei nervoase se administreaza antidepresive si antianxilotice iar in cazul bulimiei nervoase se administreaza antidepresive triciclice si inhibitori ai receptiei de serotonina. Studii efectuate au dovedit superioritatea psihoterapiei cognitiv-comportamentale, care isi propune, pe langa normalizarea greutatii si a deprinderilor alimentare, si modificarea temerilor si preocuparilor legate de aspectul fizic si greutatea corporala. De asemenea, tratamentul psihoterapeutic vizeaza distorsiunile cognitive (cum ar fi: perfectionismul, gandirea dihotomica si autoevaluarile cu continut negativ) precum si cresterea increderii in sine, imbunatatirea imaginii propriului corp, cresterea capacitatii de relationare sociala. S-au dovedit utile si terapia de grup si grupurile de sport, acestea avand un rol educational, motivational si suportiv. De asemenea, terapia familiala este utila pentru reducerea simptomelor si pentru problemele relationale.

Anxietatea generalizata

images (4)

Fiind poate cea mai obisnuita forma de manifestare a tulburarilor anxioase, anxietatea generalizata afecteaza aproximativ 7% din populatie. Anxietatea generalizata este caracterizata de stari de neliniste, oboseala, dificultati de concentrare, iritabilitate, tensiune musculara, insomnie. Aceste manifestari sunt perturbatoare pentru individ si il impiedica sa-si traiasca normal viata. Persoana anxioasa nu-si poate controla frica nemotivata si nici manifestarile corporale care o pot insoti (simptome gastrointestinale, respiratorii, genito-urinare si neuromusculare).

Printre criteriile de diagnostic se numara: asteptarea ingrijorata: anticiparea raului, dificultati de concentrare; tensiune motorie: agitatie febrila, dureri de cap, tremuraturi, incapacitate de relaxare; tulburari neurovegetative: transpiratii, tahicardie, respiratie rapida, ameteala.

Continutul temerilor si ingrijorarilor nu este precis, persoanele suferind de anxietate generalizata ingrijorandu-se pentru o serie de lucruri (cum ar fi: sanatate, probleme financiare, respingere si performanta) si isi controleaza cu dificultate aceste ingrijorari. Persoanele se asteapta sa li se intampla lucruri rele si chiar prezic ca li se vor intampla lucruri cumplite, chiar daca acest lucru este foarte putin probabil.

Ingrijorarile pot fi declansate spontan de un gand dar pot fi si initiate constient de peroana in cauza. Aceasta strategie de a se ingrijora pentru a face fata unor probleme din viata reala sau imaginate a fost construita pe baza influentelor parentale care au indus persoanei convingerea ca ingrijorarile il vor ajuta sa faca fata stresului. Multe persoane sunt convinse ca ingrijorarea lor excesiva le ajuta sa nu fie surprinse de niciun eveniment negativ sau ca ingrijorarea le ajuta sa se pregateasca pentru cele mai nefericite rezultate. Ele confera ingrijorarii rolul de strategie de hipervigilenta prin care pot evita deznodamintele negative. Persoanele care sufera de anxietate generalizata s-ar putea sa ajunga sa fie blocate intr-un conflict creat de contradictia ca ingrijorarea este incontrolabila si credinta ca aceasta ingrijorare este protectiva.

Persoanele anxioase supraestimeaza intensitatea unei amenintari, ceea ce conduce la comportamente de evitare si, in acelasi timp, nu reusesc sa perceapa aspectele legate de siguranta in situatiile evaluate ca fiind amenintatoare. Astfel, practic, isi subestimeaza capacitatea de a face fata amenintarii anticipate. Starile anxioase amplifica perceptia initiala a amenintarii iar aceasta poate conduce la la o reactie de tipul “lupta sau fugi” (evadare sau evitare) sau la senzatii de “inghetare”, lesin sau ameteala, asociate cu senzatia de a fi total neputincios.

Ce se poate face? Scopul psihoterapiei cognitiv-comportamentale in cazul tulburarii de anxietate generalizate il reprezinta reducerea gradului de activare automata, scaderea preocuparii pentru ingrijorare si reducerea ingrijorarii pana la un nivel acceptabil. Premisa fundamentala este aceea ca diminuarea anxietatii depinde de schimbarea proceselor cognitive si a structurilor incorecte ale anxietatii. Terapia cognitiv-comportamentala ajuta la identificarea credintelor legate de costurile si beneficiile ingrijorarii si la recunoasterea diferentelor dintre ingrijorarea productiva (utila) si ingrijorarea neproductiva. Pe parcursul demersului terapeutic, persoanele vor invata tehnici de relaxare musculara, de respiratie, pentru tratarea insomniei, in scopul reducerii nivelului general de activare anxioasa. De asemenea, in paralel cu tratamentul psihoterapeutic, poate fi inclus si tratament medicamentos, care are rolul de reducere rapida a nivelului de anxietate.

Studii arata ca terapia cognitiv-comportamentala mentine efectele pozitive obtinute prin medicatie, reduce uzul de medicamente si, in unele cazuri, s-a observat chiar sporeste beneficiile dupa terminarea interventiei. Aproximativ 50% dintre persoanele cu tulburare de anxietate geenralizata prezinta imbunatatiri semnificative in functionare dupa interventia cognitiv-comportamentala.

Depresia

depression

Depresia este una dintre cele mai frecvente tulburari, milioane de persoane fiind afectate anual. Este dificil de descris in cuvinte durerea si suferinta traite de persoanele care sufera de depresie. Depresia este experimentata ca o durere coplesitoare, cu un impact semnificativ asupra bucuriei de a trai, asupra capacitatii de a munci si a starii generale de satatate. Nu de puţine ori, depresia se manifesta prin cefalee, ameteli, disconfort general, constipatie sau şi diaree. De asemenea, depresia creste riscul atacului de cord, a accidentului vascular cerebral, diabetului zaharat si a cancerului.

Simptomele depresive invalideaza functionarea normala, produc durere si suferinta atat persoanei care se confrunta cu aceasta tulburarea cat si persoanelor apropiate. Depresia deterioreaza atmosfera familiala si afecteaza activitatea profesionala. In cazurile severe de depresie, individul poate ajunge la incapacitatea de a comunica, de a efectua activitatile de rutina si chiar la suicid.

Cele mai obişnuite manifestari ale depresiei sunt:

  • Dispozitia depresiva. Este mai mult decat tristetea normala, deoarece depresia este persistenta, nu se modifica in functie de factorii externi si nu poate fi controlata de persoana in cauza.
  • Lipsa interesului si a placerilor. Clinic se exprima prin lipsa placerii pentru orice activitate, indiferent cat de agreabila era inainte de instalarea depresiei. Dispare interesul pentru orice aspect al existentei: succes profesional, relatii familiale, activitate sexuala, hobby-uri si, in ultima instanta, ingrijirea personala. Persoana se poate simti epuizata, inutila, lipsita de ajutor si de speranta iar aceste ganduri si sentimente determina tendinte de retragere fata de alti oameni, de evitare.
  • Scaderea capacitatii de concentrare. Persoanele care sufera de depresie afirma adesea ca nu mai pot citi, nu mai pot urmari emisiunile TV sau nu mai pot duce la bun sfarsit activitatile cotidiene simple.
  • Lipsa energiei sau fatigabilitate. Energia scade semnificativ iar peroana resimte o oboseala permanenta. Activitatea cea mai usoara sau cel mai simplu gest devin o povara iar efortul pe care persoana il face este resimtit mult mai puternic fata de cel efectuat inainte de instalarea depresiei.
  • Memoria este perturbata. Scade capacitatea de fixare a informatiilor, amintirile fiind afectate de dispozitia depresiva. Persoanele evoca in special evenimentele neplacute din viata (esecuri, umilinte), in timp ce realizarile sunt minimalizate. Pentru persoanele depresive, gandirea negativa afectează atat modul în care individul isi priveste trecutul, cat si viitorul si prezentul.
  • Inapetenta sau, mai rar, cresterea apetitului. Inapetenta conduce la scaderea in greutate care poate lua aspecte dramatice. Cresterea apetitului se intalneste, de obicei, in depresiile cu trasaturi atipice, alaturi de hipersomnie.
  • Insomnia sau hipersomnia. Insomnia amplifica tulburarea functionarii sociale prin accentuarea fatigabilitatii si a tulburarilor de concentrare.
  • Tematica ideativa depresiva. Apar cu precadere: idei de neputinta si devalorizare, idei de inutilitate, scaderea stimei de sine, idei de vinovatie, idei suicidare. Persoana isi vede viata un esec iar pe sine ca o povara, poate avea sentimente de vinoavatie legate de starea de neputinta in care se afla si nu-si mai apreciaza utilitatea propriei existente. De regula, persoanele deprimate petrec multe ore gandindu-se la sinucidere, moarte sau la faptul ca le-ar fi mai bine daca nu ar mai exista.

Alte simptome ale depresiei pot fi: sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident, autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie, plans facil, furie, sensibilitate excesiva la respingere.

Cauzele depresiei nu au putut fi elucidate pe deplin. In prezent se impune un model bio-psiho-social in care, la instalarea depresiei, contribuie perturbari biochimice la nivelul creierului, cauze psihologice (personalitati fragile) sau cauze sociale (stresul cotidian, evenimente de viata negative, ostilitatea mediului, etc.). Printre cauzele care pot duce la depresie se numara: tulburări la nivelul transmitatorilor, tulburari depresive sau alcoolism in familie, pierderea unui parinte, neglijarea in copilaria timpurie, evenimente de viata negative, un partener ostil sau / si critic, lipsa unei relatii apropiate, absenta unui suport social, lipsa stimei de sine pe termen lung. (Irina Holdevici, „Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentala”, pag. 345, Editura Trei, Bucuresti 2009).

Depresia este o afectiune care poate fi tinuta sub control.Tratamentul depresiei este unul complex cuprinzand atat abordarea medicamentoasa cat si cea psihoterapeutica. Cele doua modalitati de interventie – medicatie si psihoterapie – nu numai ca nu se exclud ci ele se completeaza reciproc. Tratamentul farmacologic ii poate ajuta pe pacienti sa capete suficienta forta pentru a se concentra supra elaborarii unor abilitati de a face fata stresului si dificultatilor vietii. Interventiile psihoterapeutice se axeaza asupra psihismului in general, a raportului pe care subiectul depresiv il are cu ceilalti oameni dar si cu el insusi. Terapia cognitiv-comportamentala isi focalizeaza atentia asupra prezentului si situatiei actuale, cu scopul de a determina perosoana sa ia cele mai bune decizii si sa faca fata dificultatilor curente.

Terapia cognitiv-comportamentala realizeaza o schimbare reala, cu efecte pe termen lung. Scopul acesteia este remiterea simptomelor asa cum se manifesta in viata pacientului, nu doar in timpul sedintei de terapie. Terapia cognitiv-comportamentala in cazul tulburarii depresive s-a dovedit a fi la fel de eficienta sau chiar mai eficienta decat tratamentul medicamentos si nu are efectele secundare pe care medicamentele le pot induce.