Tagged agresivitate

Violenta in familie

download

Abuzurile conjugale constituie un subiect complex si, de obicei, victimelor acestora le este foarte greu sa vorbeasca despre ceea ce li se intampla. Violenta in familie se intalneste in toata lumea: in toata lumea exista soti care isi bat sotiile, sotii care isi lovesc sotii, parinti care isi maltrateaza copiii, copii care isi ataca parintii, copii care isi brutalizeaza fratii si surorile. Violenta conjugala nu este numai fizica ci si verbala si psihologica si poate include injurii, tipete, critici constante, insulte denigratoare si amenintari cu violenta fizica.

Cum se manifesta violenta in familie? Agresorul cauzeaza, in mod intentionat, dureri fizice sau leziuni partenerului (de exemplu arunca cu obiecte, bruscheaza, loveste sau isi sufoca partenerul). De asemenea,in mod intentionat, cauzeaza durere psihologica prin deteriorarea bunurilor partenerului, maltratarea animalelor de companie ale partenerului, jigniri, impunerea de restrictii partenerului (acestuia nu i se mai permite sa se intalneasca cu prietenii sau chiar cu membrii familiei).

Deosebit de regretabile sunt traumele fizice si emotionale ale caror victime sunt copiii. Milioane de copii suporta pedepse corporale cumplie, ajungand sa fie grav raniti, mutilati sau chiar omorati sau sunt injositi prin critica permanenta si umilitoare, minimalizarea inteligentei si a capacitatilor sale. Critica permanenta poate ucide personalitatea unui copil. Consecintele asupra copiilor sunt deosebit de grave, deoarece niciun alt eveniment de viata nu produce prejudicii mai mari asupra respectului de sine si nu cauzeaza mai mari dificultati afective ca maltratarea in familie. Pe masura ce cresc, copii victime ale violentei in familie, devin victime ale drogurilor, alcoolului, comportamentului delincvent, tulburarilor psihice sau a unei întarzieri in dezvoltare.

Victimele abuzului in familie pot ajunge sa sufere de stima de sine scazuta, manifesta sentimente de inutilitate si sunt convinse ca nu-si pot gestiona propria viata. Alte probleme cu care se pot confrunta persoanele agresate sunt: dependenta emotionala si financiara, frica, izolarea, distres emotional, ambivalenta, sentimente de rusine, frustrare, autoblamare, hartuirea, submisivitatea, pasivitatea.

Se poate vorbi despre trei etape ale ciclului abuzului: prima etapa este caracterizata de incidente minore, cum ar fi bruscarile. Persoana abuzata se straduieste sa nub faca nimic din ceea ce l-ar deranja pe agresor. Mecanismul de adaptare pentru aceasta etapa, care poate dura un timp indelungat, este negarea. Etapa a doua este cea in care se produce explozia. Agresorul isi pierde controlul si predictibilitatea. Bataia este violenta iar victima apeleaza la politie sau cauta un adapost sigur. Victimele sunt in soc si incearca sa faca fata situatiei prin negare. Etapa a treia este “luna de miere”, in care agresorul este iubitor si promite sa se schimbe. Acest lucru duce la o negare a violentelor si ciclul se repeta.

Negarea este in centrul mentinerii ciclului violentei in familie. Pentru ca acest ciclu sa fie intrerupt este necesara renuntarea la negare si asumarea realitatii. Multe victime ale violentei in familie aleg sa sufere in tacere, deoarece increderea pe care a avut-o in cea mai intima unitate sociala (familia) i-a adus suferinta. Violenta in familie este considerata de multe persoane un subiect tabu, ce trebuie tinut ascuns, o realitate rusinoasa a vietii. Cu toate acestea, persoanele care sunt victime ale violentei in familie ar trebui sa caute protectie psihologica si fizica la o a treia persoana competenta.

Sunt recomandate participarea la grupuri de suport, programe psihoeducationale sau apelarea la psihoterapie, individuala sau de grup. Obiectivele urmarite pot fi: identificarea impactului violentei si abuzului si  modalitati de protectie personala si a copilului, cresterea increderii in competenta perrsonala, gestionarea dificultatilor emotionale si psihologice, diminuarea sau eliminarea sentimentului de responsabilitate pentru comportamentul altora, dezvoltarea unei retele de suport social, scaderea nvelului de izolare, managementul stresului, afirmarea de sine, imbunatatirea abilitatilor de a avea grija de propria persoana, diminuarea dependentei in relatie cu altii, a fricii si sentimentelor de neputinta, cresterea abilitatilor de comunicare asertiva, cresterea gradului de constientizare a modelelor de comportament si a vulnerabilitatii, cresterea capacitatii de utilizare a resurselor (medicale, juridice, sociale, de suport).